Tanara, vreau cariera!

In afara de titlul cu tendinte de chickflick hollywoodian, care m-a si determinat sa citesc aceasta carte, pot spune ca restul informatiilor oferite de autoare sunt mai mult de umplutura. Exemplele date, de situatii in care se gasesc diverse persoane, sunt atat de trase de par incat nu te identifici sub nicio forma cu ele (cel putin pe mine nu m-au convins). Pare a fi o culegere de articole culese de pe Internet, de genul “cum sa te imbraci la interviu”, “cum sa te comporti ca sa pui mana pe jobul mult dorit”, “cum sa ai o relatie romantica la birou” si asa mai departe. Nimic de substanta, nimic interesant si nimic diferit. Cartea vorbeste despre aceleasi probleme intampinate in gasirea unui job, cu aceleasi fraze – cliseu care sunt folosite in toate cartile de acest tip, fara pic de contributie personala din partea autoarei. Eu imi imaginam o poveste despre viata eroinei principale, ceva in genul lui Bridget Jones, asezonata cu sfaturi de cariera, intr-o maniera ceva mai amuzanta si captivanta. Greseala a fost a mea, am judecat cartea dupa coperta (si dupa titlu).

“Tanara, vreau cariera!” este pur si simplu doar o lectura  superficiala; cat despre parerea buna pe care o aveam inainte de a o citi, pot spune ca am picat in plasa marketingului cu capul inainte. Am auzit cuvintele “tanara” si “cariera”, cu care m-am identificat si de acolo am inceput sa imi fac scenarii in minte in legatura cu ele. Pe scurt, nu e decat o “cartulie” (booklet), pe care o citesti razant pe parcursul a cinci statii de metrou.

Cred ca m-a plictisit si pentru ca am depasit de mult momentul in care aveam nevoie de sfaturi despre cum sa ma imbrac la job sau cum sa reactionez cand merg la un interviu. Intr-o oarecare masura poate fi folositoare adolescentilor, celor care viseaza sa aiba candva o cariera si vor niste sfaturi simple dupa care sa se ghideze la inceputul vietii lor profesionale. Pentru o persoana aflata deja in campul muncii de ceva timp, sfaturile sunt redundante iar exemplele date sunt fade si neconvingatoare. Un om cu experienta vrea sa vada ce gandesc altii ca el, cu ce probleme s-au confruntat si cum au facut sa le rezolve. Fapte, nu doar vorbe.

Daca vreti sa cititi ceva cat mergeti cu metroul, atunci gasiti cartea aici.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

aici

Cum sa vorbim in public

Daca ar fi sa aleg dintre lecturile light pot spune ca mi-au placut intotdeauna cartile lui Dale Carnegie. Desi am vazut ca in biblioteci si librarii sunt puse pe rafturile de  motivationale si chiar daca au titluri – cliseu, de genul ” Cheia succesului”, “Lasa grijile, incepe sa traiesti”, “Liderul poti fi tu”, etc. pe mine tot m-au atras.

Cartile de acest tip cred ca intra in categoria “lectura de metrou”. Nu necesita o concentrare prea mare a atentiei pentru ca este scrisa astfel incat se citeste foarte usor, dar in acelasi timp este destul de interesanta incat sa nu ma plictisesc in parcurgerea zilnica a celor zece statii de metrou.

Ultima carte a lui Dale Carnegie pe care am citit-o este “Cum sa vorbim in public” ( Titlul original fiind: “How to Develop Self-Confidence and Influence People by Speaking”). Este gandita ca un manual care ne invata cum sa alcatuim si sa sustinem un discurs. Dupa ce am citit-o am ajuns la concluzia ca sfaturile date se pot aplica si unei postari pe blog, nu numai in sustinerea unui discurs. In ceea ce ma priveste, am reusit sa ma identific oarecum cu ideile exprimate de acesta, chiar daca nu sunt atat de minutioasa in scrierea unei postari, precum spune Dale Carnegie ca ar trebui sa fim atunci cand alcatuim un discurs.

 “Nu incercati sa concepeti un discurs in 30 de minute. Acesta nu poate fi facut ca o friptura. Trebuie sa se coaca. Alegeti-va subiectul de la inceputul saptamanii, ganditi-va la tema respectiva in momentele cele mai putin obisnuite, meditati asupra acesteia, adormiti cu structura sa in gand, visati-o. Discutati subiectul cu prietenii vostri. Transformati-l in subiect de conversatie. Puneti-va toate intrebarile posibile referitoare la acesta. Asterneti pe hartie toate gandurile si exemplele care va trec prin minte si cautati mereu altele.“

Este destul de folositoare pentru cei care tin cuvantari in fata unor adunari mari de oameni, pentru trainerii care au nevoie de inspiratie si chiar pentru recruiteri, care pot adapta sfaturile date de Dale Carnegie  in interviuri si mai ales acopera toate aspectele vorbitului in public, incepand de la modul in care sa alcatuiesti un discurs, ce incheiere sa aiba si pana la ce trebuie sa faci cu mainile cand vorbesti, cum sa te imbraci, ce mimica sa ai si cum trebuie sa fie iluminata incaperea, astfel incat discursul sa iti fie pus in valoare.  Si cel mai important: ofera ponturi despre cum sa captivezi publicul.

Arta persuasiunii – Cum sa influentezi oamenii si sa obtii ceea ce vrei

Pentru a intregi lista de carti din raft, am adaugat Arta persuasiunii – Cum sa influentezi oamenii si sa obtii ceea ce vrei, de Juliet Erickson. Conform recenziei realizate de Editura Curtea Veche, acesta este un ghid practic menit sa sublinieze importanta comunicarii persuasive in asigurarea reusitei profesionale. Eu sunt de parere ca strategiile oferite de catre autoare pot fi folosite si in alte aspecte ale vietii, nu numai pentru obtinerea succesului pe plan profesional.

Fiecare dintre noi trebuie sa isi perfectioneze modul de comunicare astfel incat mesajul transmis sa fie perceput exact asa cum a fost conceput. Aceasta este o posibilitate prin care putem determina lucrurile sa se intample.

Iata ce isi propune autoarea sa te ajute sa realizezi prin intermediul acestei carti:

–         sa intelegi modalitatea in care abilitatile de comunicare iti inflenteaza viata si capacitatea de a intreprinde diverse actiuni;

–         sa iti maresti gradul de constientizare a realitatii si de flexibilitate;

–         sa iti folosesti puterea de convingere in comunicare pentru a face cele mai bune alegeri;

–         sa inveti cum trebuie sa planifici, sa pregatesti si sa transmiti ceea ce vrei sa comunici;

–         sa fii gata sa profiti de oportunitati atunci cand acestea se ivesc;

–         sa nu te opresti ci sa iti mentii avantul atunci cand ti-ai atins telul pentru a obtine si mai mult.

Pe scurt, aici sunt redate o serie de sfaturi practice si informatii de care ai nevoie pentru transmiterea mesajului tau si pentru realizarea ideilor tale.

Iata care sunt cele sapte principii mentionate in carte, referitoare la o comunicare eficienta:

1.      Uita de reguli

2.      Construieste-ti o relatie de incredere

3.      Fii tu insuti

4.      Concentreaza-te pe individ

5.      Fii hotarat

6.      Faptele vorbesc cel mai bine

7.      Traieste clipa

Scriitoarea garanteaza ca acestea sunt elementele cheie de care ai nevoie pentru a da o forma mesajului tau si de a-l transmite intr-un mod clar si convingator. Fiecare dintre aceste sapte principii este descifrat si explicat in detaliu in carte. Daca ti-am starnit curiozitatea, cerceteaza-le si tu!

6 obiceiuri ale celor mai eficienti manageri

Pentru ca vremea a fost prielnica cititului astazi mai adaug un titlu in raftul cu carti de specialitate.

„6 habits of highly effective bosses” este scrisa de Stephen E. Khon si Vincent D. O’ Connell – doi oameni de afaceri foarte cunoscuti din Statele Unite ale Americii. Acestia detin compania Work & People Solutions specializata in evaluare, training, coaching, comunicare si dezvoltare. Cei doi au un CV impresionant, ambii avand o experienta de lucru de peste 15 ani in domeniul resurselor umane.

In aceasta carte cei doi autori prezinta sase caracteristici pe care un lider adevarat trebuie sa le deprinda daca doreste cresterea eficientei echipei pe care o coordoneaza. Iata care sunt:

•    Dezvoltarea constiintei de sine
•    Cultivarea  spiritului empatic
•    Aplicarea regulii de aur („Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face.”)
•    Pastrarea unor limite adecvate de comportament
•    Arta de a critica
•    Adaptarea la diferite stiluri personale

Preferata mea dintre acestea este „Arta de a critica”. Desigur, orice manager eficient trebuie sa si le insuseasca pe toate, fiecare este importanta intr-o anumita masura, insa „Arta de a critica” ofera o cale practica prin care poti comunica feedback-ul negativ intr-o maniera constructiva. Ceea ce mi se pare foarte util de stiut chiar daca nu ocupi o functie de manager. Cu totii ne confruntam cu oferirea de vesti mai putin bune, cel putin o data in viata, asa ca e foarte important sa stim cum putem actiona pentru ca interlocutorul sa nu aiba de suferit.

Iata cateva tipsuri din partea autorilor despre cum poti exprima critica cu maiestrie:

•    “In loc sa fie axata doar pe problemele si deficientele ce au creat-o, critica manageriala trebuie sa implice si „tact” si necesita si o evaluare a persoanei cu care urmeaza a se avea discutia corectiva.
Gasirea echilibrului intre importanta mesajului ce trebuie livrat si a modului de livrare a mesajului, nu trebuie sa submineze feedback-ul efectiv, ci mai degraba sa incurajeze acceptarea lui si sa creeze motivatie pentru imbunatatirea performantelor. ”

•    “Tehnica sandviciului sau introducerea unei negatii intre doua afirmatii. Nu mentionezi niciodata la inceputul unei interactiuni o critica sau o negatie. Inceputul trebuie sa fie intotdeauna pozitiv. Oferi apoi critica sau feedback-ul contructiv, insa nu inchei niciodata cu acesta. Unlima afirmatie este intotdeauna pozitiva si de sustinere.”

•    “Evitarea criticii in public. Efectul emotional negativ al primirii criticilor va creste in mod semnificativ daca nu detii autocontrolul necesar pentru a evita subaprecierea cuiva in fata celorlalti. Acest lucru nu este niciodata un lucru bun.”

Fiecare capitol este structurat astfel incat sa ofere cateva indicatii teoretice si apoi sa vina in sustinerea lor cu studii de caz documentate. Cartea ofera cititorului o directie clara, ofera raspunsuri reale si concrete unor probleme de management al oamenilor.

As putea spune ca este ca un manual de training pentru manageri si nu numai. Orice persoana interesata de cultivarea unor relatii interumane cat mai eficiente (chiar si dincolo de viata profesionala) are ce invata din aceasta lectura.

La noi o puteti gasi la Editura Curtea Veche.

Up the organization

Ideea de a crea o noua categorie pe blog imi da tarcoale de ceva timp. Aceasta va contine review-uri ale unor carti pe care le-am citit si care sunt relevante pentru domeniul resurselor umane si nu numai. Astazi am profitat de prima ninsoare serioasa pe anul acesta (cel putin in Bucuresti), mi-am facut o cana uriasa de ciocolata calda si am terminat de citit cartea despre care va voi povesti in continuare.

Cea care deschide „raftul” din biblioteca Tipei de la HR este cartea „Up the Organization” de Robert C. Townsend (1920 – 1998). A detinut functii de conducere in companii precum: 20th Century Fox, Dun & Bradstreet, Radica Games, Avis Rent a Car. S-a bucurat de un renume de lider in afaceri si ca motivational speaker, dar si ca autor al catorva carti de leadership.

„Up the Organization” este scrisa intr-o maniera hazlie. Aceasta cuprinde unele dintre cele mai spinoase probleme care pot aparea intr-o organizatie precum si o serie de solutii pentru rezolvarea lor. Toate acestea vin din perspectiva unui presedinte de companie. Cartea abordeaza problema „revitalizarii” unei organizatii prin aflarea adevaratului potential al angajatilor sai si prin recompensarea performantei, in acelasi timp tratand si subiecte precum: nepotismul, organizarea departamentului de resurse umane, concedierea, departamentul de relatii publice, confidentialitatea, etc.

Iata ce spune autorul despre aceasta:

„Cartea de fata este un ghid de supravietuire in lupta corporatista pentru succes. Este o carte despre cum ar trebui sa se organizeze institutiile – grupuri de oameni care lucreaza impreuna pentru un scop in comun.

Scopul cartii: sa va mobilizeze pe tine si pe cei cu care lucrezi sa realizati orice va propuneti. Si nu uita: ca sa ajungi unde iti doresti, nu trebuie sa te concentrezi asupra jumatatii goale a paharului, ci asupra jumatatii pline.”

Mi-a placut pentru ca este o lectura usoara, originala si captivanta. Autorul nu scrie intr-o maniera literara, insa este destul de autentic in exprimari astfel incat sa iti capteze interesul si sa te faca sa iti pui intrebari. Robert Townsend spune ca liderii nu pot motiva pe nimeni si ca nu pot decat sa creeze un mediu de lucru in care indivizii sa se automotiveze.

Pentru a va face o idee mai buna iata si cateva pasaje din carte:

„Suna la birou incognito. Atunci cand esti plecat cu afaceri ori in vacanta, suna la birou si prefa-te ca esti un client obisnuit. Contacteaza un departament din organizatia ta si cere diverse informatii. Vei fi socat, daca nu de-a dreptul ingrozit! Apoi incearca sa suni din nou la birou, ca sa vezi cat de indignati sunt oamenii tai.”

„Confidentialitatea exagerata: o boala puerila. Confidentialitatea este total nerecomandata. Ea innabusa cruciada pentru dreptate, care nu poate lua proportii intr-un context marcat de nestiinta.”

„Un lider adevarat este numai acela care urmareste binele discipolilor sai, nu propriul parvenitism. In vreme de razboi, ofiterii se aseaza ultimii la masa.”

„Recompensarea oamenilor care inregistreaza performante exceptionale este un lucru foarte important. Mult mai neglijata este necesitatea la fel de importanta de a nu-i recompensa pe cei care nu se ridica la nivelul asteptarilor.”

Desi scrisa cu mai bine de 30 de ani in urma, ideile prezentate sunt de o actualitate uluitoare si se potrivesc foarte bine cu mediul de afaceri si cultura organizationala din timpurile noastre.

Lectura placuta!