Unde a disparut pranzul?

Pauza de pranz – acest concept aproape pe cale de disparitie, trebuie revendicat cu orice pret. Am ajuns sa folosim ora  (sau jumatatea de ora) de care dispunem pentru pranz la cu totul alte activitati decat cele pentru care este destinata: servirea pranzului intr-un mediu relaxant, alaturi de colegi sau de altcineva cu care sa poti socializa.

Insa din cauza volumului mare de munca, oamenii au ajuns sa utilizeze aceasta ”ferestruica” la intreprinderea altor activitati, necesare, (precum, stiu si eu, scrierea de articole pe blog :p, platitul facturilor sau efectuarea diverselor comisioane in interes personal  sau trimiterea acelor emailuri si memo-uri urgente).

Daca va intrebati unde a disparut pranzul, sa vedem: multi dintre noi au atat de mult de lucru incat mananca pe birou, infuleca ceva rapid cat sa nu li se lipeasca stomacele de sira spinarii si isi continua treaba. Daca ne ridicam de la birou sa ne alocam o ora numai pentru noi, ne simtim vinovati. Chiar daca iesim in oras sa luam masa, gadgeturile ne tin legati de birou mai ceva decat un lant. Cred ca asta e blestemul lumii in care traim. Tehnologia, care chipurile ar trebui sa ne usureze munca si sa ne faciliteze comunicarea, ne transforma in sclavii ei, pentru ca devine intruziva si se amesteca si in timpul nostru liber.

In unele companii angajatii sunt chiar incurajati sa isi ia pauza de pranz si sa evite burnout-ul. Se pare ca studiile au confirmat: daca angajatii au in cadrul organizatiei un spatiu destinat pranzului, si il iau impreuna, atunci moralul acestora creste. Pe masura ce interactioneaza cu mai multe persoane au tendinta de a fi si mai creativi si mai performanti la locul de munca. Ceea ce mi se pare si normal. Daca mancarea e combustibil pentru corp, atunci socializarea si buna-dispozitie sunt combustibil pentru suflet.

In ultimul timp nu am reusit sa iau pranzul  in conditiile in care mi-am propus. Intotdeauna apar treburi urgente pe care e nevoie sa le rezolv si nu stiu de ce in mintea mea se traduc a fi mult mai importante decat pranzul. Cred ca asa gandesc foarte multi oameni care ajung sa infulece repede un sendvis cu o mana, in timp ce cu cealalta tasteaza de zor. Am de gand sa imi regandesc si sa imi „reorganizez” pauza de pranz astfel incat sa ma pot bucura de putina socializare. Chiar daca esti la birou alaturi de o persoana toata ziua, e destul de dificil sa porti o conversatie in timp ce fiecare se confrunta cu sarcini de rezolvat si mintea ii sta la cu totul altceva. Intr-un mediu relaxant in afara biroului, (fie cafeteria din companie, fie Springtime-ul din colt) socializarea se face la un alt nivel, relationezi mai bine cu colegii si ajungi sa ii cunosti, lucru care te face mai fericit. Chiar daca nu iti dai seama.